Cantecul funebru isi trimite tristetea vrajita spre inimi. Sangele pulseaza agonia sunetului, iar acordurile vioarei coloreaza tacerea sufletului ca pe o poza patata de timp. Vocile se desprind in fragmente puternice si zboara in jur. Cantecul devine mai lent, pana ajunge sa moara, iar apoi invie treptat, cand tumultul se amplifica, atunci cand durerea te vrajeste, te face neputincios, te transforma intr-o stana de piatra in bataia visurilor.
Cerul e aproape de moarte intunericul ii va ucide azurul incarcat cu speranta. Copacii se inalta straniu, purtati de valsul inserarii intr-o amortire vesnica.
Ma inchid iar in cuvinte. Gandurile imi sunt ravasite in furtuna mintii mele unde doar umbrele mai danseaza. Ma inchid in ele, dar sunt doar plastic topit prin minte, caci nu le mai gasesc sensurile. Ma chinuie inlauntru.
Camera e colorata de lumina de ceara a noptii si intiparita cu tipete. Si mai intense, si mai intense pastreaza ecoul nebuniei. Linistea devine un prelung scancet, iar transa acopera suflete.
Un alt cliseu al vietii
Totul e sa gasesti sensuri, scopuri. Sa gandesti. Sa simti. Sa te trezesti dimineata si sa te imbraci in razele soarelui sau sa canti cu ploaia.
Realitatea e ironica, e fada. Nu exista cu adevarat
Totul incepe cu un vis frumos si un zambet pur. Apoi viata ne poarta pe iluziile ei amagitoare. Jocul este poarta noastra sfanta de evadare intr-o alta lume unde nu ne mai intereseaza cine suntem, dar trezirea catre realitate este nostalgica. De aceea, cu timpul devine o iluzie. Uneori uitam ce este real si ce nu.
Buna dispozitie este cheia lui. Incepem de mici sa fim asa, dar ne pierdem de veselie. Jocul devine atunci ceva sublim, un miracol al reintoarcerii spre frumos. Ne-am jucat inca din copilarie, dar eram altfel decat ceilalti. Noi am trecut repede de jocurile clasice. Ne placea sa alergam prin iarba, sa ne jucam cu soarele, sa radem
Franturi de imagini si de sentimente stranii zboara in jur, in aceasta lume unde nimic nu e sigur si inteles. Fiecare lucru ascunde o alta enigma...Ma intreb daca le vom dezlega vreodata pe toate, sau macar una cu adevarat...dar tocmai in asta consta frumusetea lor abstracta, sunt nepatate de curiozitatea omului, de setea lui de a ucide tot ce e pur. Mai exista oare o alta lume? Serios, ganditi-va...Trebuie sa existe, poate una fara amagiri, fara capcane, una care sa purifice toate acele sentimente ce ni se lipesc in suflet. Nu, nu voi incerca sa gasesc acum un raspuns la fiecare intrebare din sirul acelor mii de ganduri apasatoare. M-as mint
Uneori ai vrea sa smulgi suferinta din piept si sa o arunci departe departe de tine. In bataia nemiloasa a soarelui chipul tau pare o eterna stanca, peste care vantul trece si ii fura viata la fiecare suflare. Ai inchis fereastra, ai tras perdeaua groasa si te-ai asezat irascibil in pat, in intunericul bland. Iti pare ca te mangaie si ca toate gandurile tale se pierd in intensitatea lui . Te simti nimic, acum mai presus de toate s-au spulberat firele de care te sustineai si ai ramas plutind, aiurea. O raza firava a indraznit sa se strecoare prin panza sinistra care alunga lumina si veselia verii. E liniste si acesta este singurul lucru c
Cantecul funebru isi trimite tristetea vrajita spre inimi. Sangele pulseaza agonia sunetului, iar acordurile vioarei coloreaza tacerea sufletului ca pe o poza patata de timp. Vocile se desprind in fragmente puternice si zboara in jur. Cantecul devine mai lent, pana ajunge sa moara, iar apoi invie treptat, cand tumultul se amplifica, atunci cand durerea te vrajeste, te face neputincios, te transforma intr-o stana de piatra in bataia visurilor.
Cerul e aproape de moarte intunericul ii va ucide azurul incarcat cu speranta. Copacii se inalta straniu, purtati de valsul inserarii intr-o amortire vesnica.
Ma inchid iar in cuvinte. Gandurile imi sunt ravasite in furtuna mintii mele unde doar umbrele mai danseaza. Ma inchid in ele, dar sunt doar plastic topit prin minte, caci nu le mai gasesc sensurile. Ma chinuie inlauntru.
Camera e colorata de lumina de ceara a noptii si intiparita cu tipete. Si mai intense, si mai intense pastreaza ecoul nebuniei. Linistea devine un prelung scancet, iar transa acopera suflete.
Un alt cliseu al vietii
Totul e sa gasesti sensuri, scopuri. Sa gandesti. Sa simti. Sa te trezesti dimineata si sa te imbraci in razele soarelui sau sa canti cu ploaia.
Realitatea e ironica, e fada. Nu exista cu adevarat
Totul incepe cu un vis frumos si un zambet pur. Apoi viata ne poarta pe iluziile ei amagitoare. Jocul este poarta noastra sfanta de evadare intr-o alta lume unde nu ne mai intereseaza cine suntem, dar trezirea catre realitate este nostalgica. De aceea, cu timpul devine o iluzie. Uneori uitam ce este real si ce nu.
Buna dispozitie este cheia lui. Incepem de mici sa fim asa, dar ne pierdem de veselie. Jocul devine atunci ceva sublim, un miracol al reintoarcerii spre frumos. Ne-am jucat inca din copilarie, dar eram altfel decat ceilalti. Noi am trecut repede de jocurile clasice. Ne placea sa alergam prin iarba, sa ne jucam cu soarele, sa radem
Franturi de imagini si de sentimente stranii zboara in jur, in aceasta lume unde nimic nu e sigur si inteles. Fiecare lucru ascunde o alta enigma...Ma intreb daca le vom dezlega vreodata pe toate, sau macar una cu adevarat...dar tocmai in asta consta frumusetea lor abstracta, sunt nepatate de curiozitatea omului, de setea lui de a ucide tot ce e pur. Mai exista oare o alta lume? Serios, ganditi-va...Trebuie sa existe, poate una fara amagiri, fara capcane, una care sa purifice toate acele sentimente ce ni se lipesc in suflet. Nu, nu voi incerca sa gasesc acum un raspuns la fiecare intrebare din sirul acelor mii de ganduri apasatoare. M-as mint
i know not where
to begin. the stares
are careless, the stars
couldn't care less,
and the world won't wait
(to spin),
while i catch my breath.
there is no space
in air to take the sky
for a ride in the water,
but i am still
enthralled by
opportunities afforded -
rapt
at each strange path
to be progressed.
we write backward ways
to overlay our inky feet,
these prints too deep to keep
receipt of old transgression.
of misplaced blessings.
of miracles abandoned,
now blooming
on the vine.
you are wrapped around
a finger of flowers
and colour speaks louder,
but by nature
every gesture
of your ghost-shape
is divine.
clovnul si singuratatea by greenhorncur, literature
Literature
clovnul si singuratatea
ce raze aspre,inchegate
deasupra si-nauntrul meu,
azi ploua ca o usurare
ah,doamne,de-ar ploua mereu!
azi toti imi par atat de prefacuti
cu-obrajii plini de inghetata
voi radeti cu un ochi,si nu pareti confuzi
de ce-ati uitat sa fiti voi cei de altadata.
dar altadata asta nici ca a existat
e doar un truc absurd,un truc de inselat
al unui clovn stupid,cu fardu-ntins pe pleoape,
cu gura plansa de un ros' mizer,
tocmai pe el vrand sa se minta ca
o circumstanta-anume doar l-a determinat
cu ochii plini de gol sa se fi exilat.
dar domnul clovn ratat
in lunga sa singuratate
a meditat adanc si vai!
asa a observat
ca lum
ivan lucreaza opt ore pe zi ca bibliotecar.toata lumea este multumita de treaba pe care o face,inclusiv el.e meseria care cu adevarat i se potriveste.
ivan locuieste la etajul 95,intr-un apartament inghesuit si ticsit de obiecte nefolositoare.asta e mediul lui si nu s-ar simti mai bine in niciun alt loc.ivan colectioneaza definitii.isi defineste starile in functie de moment si de cauze si isi noteaza totul pe pereti. astfel,peretii lui sunt o adevarata enciclopedie de stari.
ivan nu este tocmai perfect,caci fireste nimeni nu ajunge la asta.este in schimb potrivit de imperfect.cand zambeste,ochii isi schimba culoarea inchisa intr-un al
unde se duc gandurile noastre by greenhorncur, literature
Literature
unde se duc gandurile noastre
Unde se duc gandurile noastre?
Azi sunt total convinsa de chestia aia,ma simt atat de aproape de un adevar absolut si maine...maine,ori uit ce am gandit,ori incep sa imi toc gandurile trecute si le gasesc absurde,false.eu ma schimb sau gandurile?
Daca se schimba gandurile,atunci in ce se schimba?
La asta sa zicem ca e in stare sa raspunda toata lumea,se schimba in alte ganduri,desigur.si daca.i asa,ce se intampla cu gandurile alea care au fost metamorfozate,evolueaza ele sau nu?preintampina progresul sau se intorc la o forma mai bruta?asta,depinde.
si bun,asta cu gandurile care se transforma e un caz fericit,dar nu se intampla intotdeauna
Timpul parcă s-ar hrăni
cu moarte
feţe albe poate
i-au surprins verdeaţa
şi drept pedeapsă
Ora le-a scurs viaţa,
Clipa s-a ascuns prin şoapte -
şi-a lăsat în urmă
visele deşarte
Timpul parcă s-ar hrăni cu moarte:
Somnul negru cade
pe pleoape-nnourate
Ploua...si ma simt bine, fericita, daca nu e un cuvant prea mare. Am un sentiment pe care il uitasem de mult timp...sunt eu, cufundata in ploaie si vis, fara nimic altceva. E sublim. N-as reusi sa il descriu in cuvinte...imi toarna speranta si bucurie coplesitoare in suflet, imi inunda mintea cu stropii lipiti de fereastra. Lumina pala a felinarului ajunge si inlauntrul meu. E doar un moment...maine nu va mai insemna nimic. Maine voi fi coplesita de teama, dar acum ploaia o spulbera.
Lucrurile marunte intotdeauna m-au incantat...marunte pentru altii, enorme pentru mine.
- Simte ploaia...ridica-ti capul si las-o sa te sarute. Intinde-ti mana
Dreams. Dreams. Dreams.
So many that they started hurting me. They are not sweet cold pain-killers anymore, just shivers in the body of despair.
Solitude. Silence. And their screams.
So strong...I almost feel myself vanishing in the nothingness of their cut sounds. I can disappear here, now, in the torture of the walls of the room.Maybe it will swallow me one day.
Broken thoughts. Desires.Hate
The fragments fall apart and the eternal void is left within me.The gates of escape are far, because I can't run away from me. I'm captured in my own hate and I feel it how it slips through my veins...
Dreams. Dreams. Dreams.
Just tired. I wish I
Hey there! Thank you so much for all the comments, faves and watching. And that you took time to look through my whole gallery I really appreciate it! I'll check out yours instantly when I have the time.
Well, your words make me kind of proud right now. It's always my intention to capture the "magic" or the spirit of nature in my pictures, depending on what it's of. And now you say, the photos keep it. What a great feeling, haha. Thanks! I'll do my best not to lose it.